Citeam zilele trecute pe blogul pustiului minune Rafael Nadal cateva randuri pe care le scrisese dupa o infrangere si am ramas placut impresionata de maturitatea cu care poate sa priveasca lucrurile un om ajuns in varful piramidei. Imi e si greu sa cred ca mai exista oameni de genul asta, care desi ajung foarte sus nu uita de unde au plecat si se comporta normal, fara sa se considere mai buni decat ceilalti. Personal il admir enorm pentru tot ce a realizat si pentru faptul ca se pastreaza cu picioarele pe pamant. E unul dintre sportivii demni de tot respectul mai ales ca si-a construit o cariera la doar 23 de ani. In fine...ce m-a facut sa scriu textul asta au fost tocmai vorbele lui: ''la vida sigue'' (viata continua). E atat de adevarat! Viata continua indiferent de cate batalii am pierdut sau castigat, indiferent daca persoane dragi noua au disparut sau daca avem probleme sau bucurii. Lumea nu se opreste in loc pentru nimeni, pur si simplu isi continua cursul si poate tocmai din acest motiv nimeni nu e de neilocuit. Probabil multi dintre noi se intreaba ce s-ar intampla daca de maine n-am mai exista...nu prea multe... Cu siguranta cativa oameni ne-ar simti lipsa o perioada insa timpul vindeca ranile mai bine decat orice altceva. Cu toate astea eu simt ca exista anumiti oameni in viata mea fara de care n-as mai putea ramane la fel, sunt persoane fara de care nu stiu daca as putea invata sa traiesc si carora mi-as dori sa le pot spune in fiecare zi ca le multumesc doar pentru ca exista. Am intalnit atatia oameni deosebiti in ultima perioada incat am inceput sa vad lucrurile putin altfel. Exact atunci cand credeam ca oamenii cu caracter nu prea mai exista cineva acolo sus mi-a aratat ca nu e chiar asa. Abia astept sa scriu mai multe despre toti acesti oameni.
'' Para llegar donde quiero llegar solo hay un camino...llegar a todo'' (Rafael Nadal)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu