URA vs. CS-URA :D

De la un timp mi-am propus sa scriu despre oameni...
Imi plac oamenii, imi place complexitatea lor si chiar daca multi dintre ei nu sunt tocmai niste modele de urmat sunt constienta ca fiecare urmeaza calea pe care o vrea.Prefer sa scriu depre oameni pentru ca e posibil ca niciodata sa nu reusesc sa le spun tuturor ce cred despre ei si cat de mult conteaza in viata mea.
In perioada de la inceputul facultatii credeam ca nimic nu se poate compara cu anii de liceu si cu unicitatea acelor momente si este foarte adevarat. Nimic nu se compara cu liceul, cu momentele speciale petrecute alaturi de cei mai dragi oameni insa nici nu-mi doresc sa compar pentru ca e imposibil sa fac acest lucru cu doua perioade superbe din viata mea. Nu vreau sa compar liceul cu facultatea si nici unii oameni cu altii atata vreme cat vorbim de lucruri atat de diferite.
Subiectul acestui articol sunt tocmai anii de studentie care se scurg atat de repede incat mi-e teama sa ma gandesc ca imi scapa printre degete. E prea frumos si neasteptat de bine si as vrea sa opresc timpul in loc ACUM si AICI.
Imi place la nebunie tot ce fac acum, imi plac acesti ani si felul in care am ajuns sa-i traiesc iar toate astea se datoreaza rand pe rand unor OAMENI.
Sunt mandra ca invat la Universitatea Romano-Americana, sunt mandra ca usor, usor incep sa se estompeze conceptiile invechite despre invatamantul privat, sunt mandra ca am niste colegi si profesori de nota 20 si nu in ultimul rand sunt foarte mandra ca fac parte din CS-URA(clubul studentilor din Universitatea Romano-Americana). Am cunoscut in aceasta universitate oameni cum nu credeam ca mai exista, oameni pe care te poti baza,cu care te poti distra maxim [maxim am zis ;)) ], care au idei minunate. Sunt prea mici cuvintele pentru a exprima cat inseamna fiecare dintre ei pentru mine.
A trecut aproape un an de cand sunt cu ei si deja avem atat de multe amintiri, proiecte si experiente. Am trecut peste euforia inceputului si am ajuns sa ne cunoastem cu defecte si calitati iar acest lucru ne invata in fiecare zi sa ne acceptam ca si grup si sa crestem in orice moment.
Am fost la munte, la mare, ne-am distrat de Halloween, am asistat la conferinte, am initiat si finalizat tot felul de proiecte, am simtit impreuna ce inseamna sa daruiesti un zambet de Craciun, iar lista poate continua.
Nu suntem perfecti si e o realitate pe care trebuie sa o acceptam insa imi doresc ca toti anii mei de studentie sa fie la fel ca pana acum si sinonimi cu CS-URA si cu universitatea mea.
Va urma...

Cei din jur...

In ultima perioada realizez din ce in ce mai des ca oamenii din jur ma definesc dar asta nu inseamna ca sunt una si aceeasi persoana cu oricare din ei.
Vreau sa cred ca am langa mine oameni cu adevarat speciali pe care ii apreciez enorm chiar daca nu le-o spun prea des si pentru care as putea sa fac enorm de multe lucruri ca sa ii vad fericiti. Pare absurd insa sunt momente in care ajungem sa ne hranim cu fericirea celor din jur.
Din pacate...una dintre caracteristicile omului e lacomia, dorinta de a avea mereu mai mult...in mare pot spune ca inteleg necesitatea de a evolua si de a cere in fiecare zi mai mult de la tine insuti insa nu pot sa inteleg cotidianul plans de mila pentru fiecare nimic. Tocmai din acest motiv am ajuns sa constientizez din ce in ce mai mult ce oameni minunati am in jur incepand de la familie si continuand cu prietenii. Ce pot sa-mi doresc mai mult decat niste parinti minunati, pe care ii admir enorm si carora le datorez tot ceea ce sunt azi. Se zice ca prietenii ii alegi insa familia ti-o da Dumnezeu. Tinand cont de acest aspect ma pot considera norocoasa pentru ce am primit si pentru ce am ales.
Am niste prieteni asa cum rar intalnesti, felul acela de oameni despre care poti spune ca s-ar lasa pe ei de-o parte sa-ti fie alaturi cand ai nevoie, oameni cu care este suficient sa-ti arunci o privire ca sa te inteleaga, cu care poti pleca la drum fara sa te indoiesti ca te vor abandona.
Viata ne-o facem fiecare mai frumoasa in functie de oamenii cu care ne inconjuram.